SELECŢIA CHINCHILELOR

Ca şi la oameni şi în cazul animalelor este valabil un principiu. Nu toţi suntem la fel. Nu toţi avem aceeaşi valoare. La chinchile acest lucru are o importanţă şi mai mare. Fiecare animal se deosebeşte de altul prin potenţialul biologic.
Pentru a nu avea pagube, prin creşterea de animale de valoare mică, fiecare crescător trebuie să facă o selecţie.
Pentru a îmbunătăţi însuşirile chinchilelor, la selecţie trebuie să avem informaţii privind creşterea şi reproducţia acestora.
Sunt mai multe criterii de selecţionare a chinchilelor, însă principalele criterii sunt:
- creşterea în ansamblu a chinchilei, 
blana chinchilei (calitatea părului, culoare, densitate);
starea de sănătate;
reproducţia pentru femele este important numărul de pui iar pentru masculi virilitatea;
Astfel de criterii se pot face de fiecare crescător în funcţie de specia de chinchilă crescută şi de culoarea blăniţei.
IMPORTANT! Deşi dimensiunile chinchilei reprezintă un criteriu important, trebuie să avem în vedere în primul rând valoarea blănii şi coloritul acesteia. 
Selecţia chinchilelor se face în cursul a patru etape:
A ) alegerea reproducătorilor;
B) potrivirea perechilor;
C) selecţia tineretului;
D ) bonitatea;
A) După mai mulţi ani de reproducţie se face încadrarea chinchilelor în clase de producţie şi nucleul de elită. Această împărţire se bazează pe anumite criterii:
ascendenţi (părinţii);
descendenţi;
fenotipul (bonitatea);
Prima condiţiei pe care trebuie să o îndeplinească animalele este sănătatea. Astfel se renunţă la animalele bolnave, nedezvoltate conform vârstei, sau cu defecte ale blănii.
Selecţionarea chinchilelor se face şi după însuşirile şi caracteristicile părinţilor. Astfel, cel puţin teoretic, un pui născut din părinţi cu ascendenţă ridicată trebuie să fie un exemplar cel puţin la fel de valoros ca şi părinţii.
În funcţie de numărul puilor născuţi în ultimii 3 ani, femelele se împart în:
8 pui = acceptabil;
9 – 11 pui = bine;
peste 10 – 11 pui = excelent;
Pentru a face un clasament al însuşirilor unui exemplar, acestuia i se atribuie puncte. De exemplu, pentru fiecare pui născut în ultimii trei ani, femela primeşte 10 puncte.
Pentru masculi criteriul cel mai important este virilitatea. De obicei masculii se împerechează cu 4 femele şi primeşte 10 puncte pentru fiecare pui născut. În clasa superioară de producţie se vor introduce exemplarele ce au clasa de producţie cea mai mare (120, după unii, 150 după alţi cercetători).
Se vede foarte clar că împărţirea pe clase se face în funcţie de rezultatele obţinute de-a lungul mai multor ani iar calitatea şi frumuseţea blănii (acest lucru ne interesează în primul rând) se obţine din producători de clasă înaltă (cu punctajul cât mai mare).
Încadrarea în nucleul de elită se face după aceeaşi perioadă ca şi încadrarea în clase de producţie (de obicei 3 ani), pe baza unui punctaj acordat descendenţilor.
B) În funcţie de sistemul de reproducţie, potrivirea poate să fie:
potrivire personală (individuală);
potrivire de grup;
La potrivire trebuie respectate anumite principii şi anume:
cunoaşterea ascendenţilor chinchilei;
fenotipul;
la potrivire masculul repartizat pentru un grup de femele, trebuie să fie superior acestora;
între femele şi masculi nu trebuie să existe grad de rudenie;
Potrivirea personală constă în alegerea nominală a fiecărei femele sau a fiecărui mascul.
La potrivirea de grup, reproducerea constă în repartizarea unui mascul unui număr de 4 – 5 femele.
În ambele cazuri, pentru a obţine chinchile de calitate, trebuie ţinut cont de principiile enumerate mai sus.
C) Selecţia tineretului – La vârsta de 45 – 50 zile puii sunt înţărcaţi şi sunt separaţi de femela – mamă sau doică şi trecuţi în cuşti speciale pentru tineret de reproducţie. De obicei se trec câte două exemplare într-o cuşcă şi numai în condiţii excepţionale date de lipsa spaţiului câte trei. Aceasta se face numai pentru un timp relativ scurt. După perioada de înţărcare puii vor fi măsuraţi şi cântăriţi. Se vor elimina de la reproducţie acei pui care prezintă următoarele caracteristici:
ascendenţă necunoscută;
indivizi cu semne de îmbolnăvire;
indivizi cu malformaţii congenitale;
indivizi insuficient dezvoltaţi;
indivizi cu au abateri de culoare;
După vârsta de 4 luni chinchilele sunt crescute în cuşti individuale după ce au fost tatuate conform NCBA. La această vârstă se va mai face o încă selecţie, ţinând cont de aceleaşi criterii scrise mai sus. Vor fi de asemenea eliminate acele exemplare ce prezintă blana ruptă din cauza luptelor, muşcăturilor sau a altor agresiuni fizice sau accidente. 
D) Bonitatea se realizează o singură dată în momentul atingerii vârstei ideale (7 – 8 ani). Scopul principal al creşterii chinchilei îi reprezintă producţia de blană Prin bonitate se înţelege atribuirea de puncte chinchilei în urma unei examinări generale ce se realizează în condiţii bine stabilite. Astfel se ia în considerare şi se punctează fiecare caracter al chinchilei în parte. Pe baza punctelor obţinute, chinchilele se clasifică astfel:
clasa superioară (elita), 96 – 100 puncte;
clasa întâi, 90 – 95 puncte;
clasa a doua, 85 – 89 puncte;
Bonitatea se execută în două metode:
la lumina zilei;
folosind iluminare cu becuri de neon, de culoare naturală;
În primul caz, bonitatea se efectuează numai în zilele însorite, fără ca razele soarelui să cadă direct pe animal. Într-o zi mohorâtă culoarea blănii poate să fie alta. Examinarea se face dimineaţa după ora 9. Animalul se aşează pe o masă de culoare alb mat sau de culoare albastru deschis. Lumina trebuie să cadă uniform pe suprafaţa blănii.
Bonitatea se efectuează de către oameni cu experienţă ce pot aprecia cu ochiul liber aspectul chinchilelor.
Spaţiul în care se realizează bonitatea trebuie să fie echipat cu apă curentă şi cântar.
Se punctează mai bine chinchilele de dimensiuni mari care au blana cât mai închisă cu păr des, elastic, lucios şi reflexe puternice.
În acest caz chinchilele se cântăresc. 
Masculii cu o greutate mare şi cu blana deosebită vor fi opriţi pentru împerechere.
În cazul în care există dubii privind acordarea punctajului, procedeul se poate repeta 2 – 3 zile la rând.
În cazul în care bonitatea se realizează la lumina artificială regulile sunt aceleaşi, culoarea mesei este albastru deschis, lumina neonului trebuie să cadă perpendicular pe blană (fără umbre).

criteriile principale pentru care se acorda puncte sunt:
dezvoltare corporală,
armonie de ansamblu,
culoare,
aspectul voalului,
lungimea voalului,
lungimea şi uniformitatea benzii,
culoarea firului de păr,
uniformitatea culorii,
structura blănii