ÎNMULŢIREA CHINCHILELOR

Înmulţirea chinchilelor este un factor deosebit de important pentru obţinerea de exemplare viguroase cu blană de o înaltă calitate.
Chinchila femelă posedă un aparat de reproducţie, format din:
organele esenţiale;
căile genitale;
vulva;
Chinchila posedă trei perechi de mamele, plasate în zona abdominală şi pectorală.
Chinchila mascul are aparatul de reproducţie, format din:
testicule;
căi genitale;
organ copulator;
glande anexe;
Chinchilele sunt gata de reproducere, când ajung la 7 – 9 luni, ele manifestând călduri tot timpul anului, dar cea mai propice perioadă este între lunile decembrie şi februarie.
Femela în călduri stă în poziţie de împerechere, devine agitată, expulzează un dop de secreţii care în contact cu aerul se întăreşte. 
Pentru femele prima montă are loc la 10 luni, iar pentru masculi la 12 luni. Deoarece chinchila este un animal cu durată de viaţă mare, ea poate da naştere puilor până la vârsta de 15 ani. 
ATENŢIE! Nu se împerechează femele sub vârsta de 8 luni, cu masculi prea tineri, deoarece dau naştere puilor cu puţine şanse de supravieţuire.
Chinchilele în general au un ciclu sexual de 27 – 28 de zile, dar specialiştii au constatat că sunt şi exemplare care au ciclul sexual neregulat.
Chinchila este un animal nocturn şi de aceea ea se împerechează seara sau noaptea. În cazuri foarte rare chinchila se poate împerechea şi ziua. Împerecherea este precedata de un preludiu, în care masculul se agită, fugăreşte femela şi o hărţuieşte. Actul sexual în sine durează până la un minut iar acesta se poate repeta în timpul nopţii. La sfârşitul actului sexual se formează dopul de montă. După aceasta femela se culcă dar nu înainte de a-şi face toaleta. Dacă după perioadă de o lună, vaginul chinchilei rămâne închis, se poate spune că aceasta este gestantă.
Monta chinchilelor se poate realiza în mai multe feluri şi anume:
monta în perechi;
monta consecutiv depistării căldurilor;
monta prin rotaţie,
monta în colonie;
În primul caz, partenerii pentru montă se introduc într-o cuşcă, pentru a se obişnui şi a convieţui împreună.
La această metodă trebuie să folosim un număr egal de exemplare femelă – masculi. 
De regulă se folosesc pentru aceasta femele liniştite, adică mai bătrâne cu masculi tineri, dar femele nu trebuie să fie mai mari de 7 – 8 ani, deoarece peste această vârstă fecunditatea scade.
În cazul perechilor formate din masculi mai în vârstă şi femele tinere, acestea pot deveni agresive şi pot sări la bătaie. Pentru a preveni aceste incidente, ce ar afecta calitatea blănii, se amplasează în cuşcă o lădiţă mai mică de refugiu în care femelele se pot linişti şi chiar adormi iar monta se poate realiza în linişte.
Literatura de specialitate semnalează cazuri în care masculii tineri pot omorî femelele dacă acestea se opun dorinţei lor de a le monta. Ei sunt imediat sacrificaţi, deoarece transmiterea genetică a caracteristicilor lui, nu ar fi benefică pentru crescătorul de chinchile.
Masculii se pot folosi pentru reproducţie până la vârsta de 20 de ani, dar ţinerea unui astfel de exemplar până la o asemenea vârstă, nu are efecte pozitive din punct de vedere economic, cu toate că aceşti masculi au foarte bine dezvoltate instinctele paterne şi manifestă şi o grijă specială pentru pui.
Metoda de montă în perechi foloseşte un număr mare de masculi şi nu întotdeauna se aleg cei mai buni. 
Ea este la ora actuală o metoda depăşită, deoarece dacă animalele pentru montă nu sunt valoroase, nu se obţin pui cu rezultate bune. De asemenea, crescătorul trebuie să posede un număr mare de masculi, ceea ce face ca metoda să fie ineficientă şi scumpă.
Metoda de montă consecutivă depistării căldurilor este o metodă superioară, care creşte fecunditatea. În realizarea acesteia intervine crescătorul care trebuie să urmărească de câte ori femela este în călduri. Când observă aceasta el introduce masculul în cuşca femelei pentru montă. Masculul este plasat într-un culoar dispus în faţa cuştilor femelelor. Acesta stă câteva zile în cuşca femelei în călduri, după care este scos şi introdus în cuşca altei femele. Se poate întâmpla ca îngrijitorul să nu observe o femelă în călduri şi să se rateze o montă.
Monta în rotaţie este o montă cu rezultate slabe la care s-a renunţat şi care nu prezintă importanţă din punct de vedere economic. Explicaţia acestui fapt rezultă din faptul că monta constă în repartizarea unui mascul unui număr de cinci femele aflate în aceeaşi cuşcă. Pe lângă faptul că acestea se pot lua la bătaie, lucru ce are implicaţii negative asupra blănii, nu toate femelele intră în călduri în acelaşi timp. Deci se poate trage concluzia că de fapt masculul montează o singură femelă din cele cinci.
În cazul montei în colonie, trebuie folosită o cuşcă cu până la 10 compartimente unite între ele printr-un culoar. În fiecare compartiment se plasează câte o femelă, iar masculul le poate monta pe rând o dată cu intrarea acestora în călduri. După ce femela a rămas gestantă, crescătorul o înlocuieşte cu altă femelă, gata de montă. Metoda are o eficienţă foarte ridicată, din punct de vedere economic, deoarece se foloseşte un singur mascul la un număr mare de femele, iar intervenţia omului în selecţionarea femelelor în călduri, este înlăturată deoarece masculul alege din cele 10 femele pe cea care trebuie montată. Masculul este introdus în cuşcă cu câteva zile înaintea femelelor, pentru a se obişnui cu mediul. De asemenea se foloseşte un mascul bine selecţionat, cu caracteristici bine puse în evidenţă, pentru ca puii ce se nasc să posede caracteristici bune, iar blana lor să fie valoroasă. Masculul trebuie să fie de aceeaşi vârstă cu femela, dar să nu fie înrudită cu aceasta, dar trebuie să posede calităţi net superioare acesteia.
În cele mai multe crescătorii de chinchile această metodă este folosită deoarece implică spaţiu mic, costuri puţine putându-se obţine exemplare de o înaltă calitate.
În literatura de specialitate este prezentată însămânţarea artificială ca metodă de reproducere a chinchilelor. Aceasta constă în:
recoltarea spermei de la masculi; se poate face manual sau electric;
însămânţarea;
Metoda are destule dezavantaje, deoarece sperma recoltată poate fi impurificată cu urină, iar exemplarele atât femele cât şi masculi pot avea tulburări de comportament.
Masculii folosiţi sunt mai întâi testaţi prin metodele clasice pentru a fi siguri că ei sunt buni de montă şi nu sterili.
Femelelor li se produc călduri artificial dar nu este obligatoriu după însămânţare să rămână gestante. 
Masculii cărora li se recoltează spermă prin procedeul electric, care elimină impurificarea spermei cu urină, sunt aşezaţi cu penisul într-un dispozitiv, iar în anus li se introduce un stimul sub forma unui electrod legat la un curent de intensitate redusă.
Rezultatul operaţiei, se diluează şi se introduce în frigider pentru conservare până la 12 zile. Când femela este gata de însămânţare sperma este adusă la temperatura corpului mamiferului. Femela de chinchila este însămânţată a doua zi după fătare. 
Blana chinchilelor obţinute prin această metodă este superioară din punct de vedere valoric, iar blana reproducătorilor nu este afectată, deoarece numai există încăierări ca în timpul montei